Ast.Ro

2011-02-13T14:46:00.002+02:00

În luna mai, unul din cele mai mari telescoape, numit „Subaru” de 8,2 m in diametru, a descoperit cea mai masiva galaxie.

Roiul de galaxii Abell 3827. Pata mare, galbuie la culoare, este cea mai masiva galaxie descoperita pana in prezent. Foto: R. Carrasco et al., Gemini Observatory/AURA

Galaxia face parte dintr-un roi (Abell 3827) aflat la 1,4 miliarde de ani lumina departare. Este cea mai mare galaxie din roi si „torneaza” in centrul acestuia. Este de tip „cD” (central Dominant galaxy) adica cea mai mare galaxie eliptica dintr-un roi de galaxii. Astronomii au observat ca majoritatea roiurilor de galaxii au in centru o galaxie eliptica care a primit titulatura de „galaxie cD”.

Galaxia ESO 146-IG 005 este cu mult mai masiva decat a noastra, avand o masa de 30 de mii de miliarde de ori mai mare decat masa Soarelui. Galaxia noastra are o masa de 400 de milioane de ori mai mare decat a Soarelui, deci ESO 146-IG 005 este monstruos de obeza.

Oare cum de a ajuns galaxia atat de masiva? Simplu. Prin „inghitirea” galaxiilor vecine. De obicei intr-un roi de galaxii se produc frecvent coliziuni, iar cele mai mari pastreaza o parte din galaxiile mici. Cu timpul se ajunge ca unele galaxii sa devina supermasive, cum este si cazul lui ESO 146-IG 005. Marind imaginea, in interiorul galaxiei se vad nucleele altora. Acestea sunt mai greu de „digerat”, fiind constituite din multe stele si eventual o gaura neagra.

2011-01-08T21:39:00.001+02:00

Anul 2011 se anunţă a fi unul cu o activitate astronomică intesă. Astfel chiar de la început, mai exact pe patru ianuarie, va avea loc o eclipsă de soare vizibilă şi din ţara noastră.

Eclipsa va începe la 09:08, iar astrul va fi acoperit în proporţie de 86%. Faza maximă a eclipsei va fi atinsă la ora 10:35 de minute, iar soarele se va elibera de umbra lunii la 12:08.

Tot astrul nostru ne rezerva o surpriză şi pentru finele lui 2011.Terra riscă să rămână fără tot ce înseamnă telecomunicaţii, computere sau reţele de energie electrică din cauza furtunilor solare.

Pe parcursul anului viitor vom putea urmări o "ploaie de stele" dar şi doua eclipse de lună: una în 15 iunie, alta în 10 decembrie.

2010-11-19T22:36:00.002+02:00

Specialistii europeni care studiau Calea Lactee au descoperit o planeta langa o stea de origini extragalactice, informeaza Reuters.

Descoperirea a fost facuta in grupul de stele numit Helmi, ce apartinea initial unei galaxii devorate de Calea Lactee printr-un "act de canibalism galactic".

"Este prima data cand o asemenea planeta a fost descoperita. Planeta a venit in galaxia noastra in urma cu sase pana la noua miliarde de ani, este un fel de vizitator", a declarat Johny Setiawan, de la Max Planck Institute for Astronomy, din Germania.

In ultimii 15 ani, specialistii au detectat peste 500 de planete care orbiteaza in jurul stelelor din spatiu, insa niciuna nu provenea din afara galaxiei noastre.

"Descoperirea este extraordinara. Din cauza distantelor foarte mari, nu am putut confirma existenta planetelor in alte galaxii. Insa, aceasta fuziune a adus o planeta extragalactica aici", a declarat Rainer Klement.

Steaua in jurul careia orbiteaza planeta se numeste HIP 13044, iar planeta a fost numita HIP 13044b si se afla la o distanta de 2.000 de ani lumina fata de Pamant, in constelatia Fornax.

Planeta a fost detectata cu ajutorul unui spectograf de rezolutie mare, atasat unui telescop de 2,2 metri, de la observatorul La Silla European Southern, din Chile.

Descoperirea naste intrebari privind teoriile despre formarea planetelor.

Ce este neobisnuit la HIP 13044b este faptul ca a supravietuit "canibalismului galactic", in loc sa fie inghitita de steaua in jurul careia orbiteaza. Totusi, este posibil ca steaua sa se extinda in continuare, iar planeta sa dispara.

2010-11-16T10:51:00.001+02:00

Daca iti doresti sa devii \"astronaut\" atunci trebuie sa stii de la inceput ca termenul este \"adjudecat\" de cei de la NASA, programul spatial rus folosind cuvantul de \"cosmonaut\", si ca, potrivit grecilor, vei fi un fel de... \"marinar printre stele\".

Indiferent de formularea aleasa, drumul pana la stele e presarat cu sute de teste in care trebuie sa-ti demonstrezi calitati fizice si psihice demne de invidiat de orice pamantean de rand.

CU 10 PASI MAI APROAPE DE NASA

1. Trebie sa incepi sa te pregatesti la o varsta cat mai frageda. Cu alte cuvinte, trebuie sa incepi sa studiezi matematica, fizica, biologia si chimia inca din scoala generala. Citeste tot ce poti despre astronauti si spatiu!

2. Trebuie sa inveti sa lucrezi in echipa. Chiar daca poate parea asa, izolarea nu trebuie sa fie parte din viata unui astronaut. Trebuie sa fii constient de mediul inconjurator si sa comunici eficient cu oamenii de langa tine.

3. Una dintre cerintele NASA este sa ai diploma de facultate, asa ca trebuie sa inveti bine si sa ai note mari. Acestea te vor ajuta sa urmezi si un masterat, lucru apreciat de cei de la NASA.

4. Dupa ce ai ti-ai terminat studiile trebuie sa stangi trei ani de experienta in domeniul pe care l-ai ales. Este recomandabil ca inca din facultate sa-ti alegi cu grija locurile unde iti faci practica.

5. Si pentru ca industria spatiala este de acum o afacere globala cei de la NASA vor fi fericiti daca vor afla ca vorbesti mai mult de o limba staina.

6. Dupa ce ti-ai terminat studiile si ai strans trei ani de experienta in domeniu, este timpul sa aplici pentru postul de astronaut. Daca aplici pentru un post la NASA, trebuie ca completezi Formularul 171 (formular standard eliberat de Guvernul american) si sa-l trimiti la acesata adresa: Astronaut Selection Office, NASA Johnson Space Center, Houston, TX 77058.

7. Cererea pentru postul de astronaut va fi evaluata dupa mai multe criterii. Concurenta este acerba, insa! NASA primeste in medie 4.015 cereri pentru a ocupa 20 de posturi de astronaut la fiecare doi ani.

8. Urmatorul pas este interviul propriu-zis. Din cei aproximativ 4.015 vor fi alesi in jur de 118 candidati care vor fi chemati la Centrul Spatial Johnson pentru interviuri si examene medicale. Candidatii sunt evaluati si notati in functie de exterienta, potential, motivatie, abilitate de a functiona in interiorul unei echipe, abilitati de comunicare, adaptabilitate.

9. Daca te intereseaza un post de pilot/comandant, si nu unul de specialist in misiuni spatiale, trebuie sa strangi si o experienta de 1.000 de ore de zbor. In timpul antrenamentelor vei zbura cu un avion turboreactor de tipul T-38, ale carui comenzi sunt identice cu cele ale unei navete spatiale.

10. Multi candidati pica testele fizice si la fel de multi renunta dupa ce afla detalii despre ce inseamna de fapt sa fii astronaut. Dupa ce evaluatorii au strans toate datele necesare, acestea sunt trimise administratorului NASA care decide cine va ocupa cele 20 de posturi de astronaut. Pentru cei alesi, urmeaza zile lungi de pegatire fizica si psihologica.

2010-11-15T21:19:00.003+02:00

NASA a observat, cu ajutorul satelitului Chandra X-ray Observatory, un "obiect excepţional" în spaţiul cosmic din apropierea Terrei.

Oamenii de ştiinţă au descoperit cea mai tânără gaură neagră aflată în apropierea Terrei, care este foarte luminoasă, motiv pentru care se crede că aceasta "înghite" foarte multă materie şi se încălzeşte, fiind astfel foarte luminoasă. Această gaură neagră are masa cam de cinci ori mai mare decat a Soarelui.

Gaura neagră se află la circa 50 de milioane de ani lumină de Pământ şi a fost formată din supernova SN1979.

E posibil să fie vorba despre un magnetar (stea foarte densă, aparută în urma fenomenului de supernovă), deoarece emite raze X mult mai puternice decât în mod normal.

Mai există posibilitatea ca aceasta să fie prima dată când o gaură neagră s-a format dintr-o supernovă altfel decât se ştia până acum. Cu această ocazie, oamenii de ştiinţă pot să urmărească evoluţia unei găuri negre şi vor putea să afle exact ce se întâmplă cu o supernovă care explodează şi ce bucăţi din ea devin găuri negre, prin implozie, şi altele care devin neutroni.

2010-11-12T19:34:00.003+02:00

Sisteme solare similare cu al nostru sunt mult mai multe decât s-a crezut până acum. Altfel spus, una din patru stele asemănătoare Soarelui ar putea găzdui planete ca Pământului. Cel puțin așa susțin cercetătorii de la Universitatea California Berkeley într-un studiu finanțat de NASA și care a fost publicat pe 29 octombrie în revista Science.

În galaxia noastră, planetele de mărimea Pământului sunt ca fiecare particulă de nisip de pe o plajă, spune Andrew Howard de la Universitatea California Berkeley, unul dintre autorii studiului. Ele nu se pot observa cu tehnica din prezent dar se poate estima numărul lor. E ca și cum s-ar observa rocile de pe versanții munților; sunt mai multe pietre de dimensiuni mici decât masivi muntoși.

Studiul sugerează de asemenea că pe multe din aceste planete s-ar putea locui. Aceste noi lumi s-ar afla mai departe de stelele lor centrale unde, cel puțin teoretic, condițiile ar fi favorabile vieții.

Calculele referitoare la planetele de mărimea Pământului - adică cu mase cuprinse între 1,5 și 2 mase ale Pământului - sugerează că sunt 23 de asemenea planete la fiecare 100 de stele, mai spune Andrew Howard.

Rezultatele studiului pun sub semnul întrebării unele teorii despre formarea planetelor. Numai datele sigure vor putea demonstra adevărul sau falsitatea modelelor pe care se lucrează în prezent. Ele vor veni odată cu informațiile pe care le transmit o serie de misiuni spatiale (de exemplu, Kepler).

Amănunte despre programul NASA de căutare a planetelor sunt disponibile aici.

2010-07-23T22:09:00.003+03:00

Curiozitatea popoarelor din antichitate asupra fenomenelor astronomice, a făcut ca aceştia să studieze cerul şi să înţeleagă formarea zilei şi a nopţii, rolul Soarelui şi a Lunii în măsurarea timpului şi anotimpurile. Popoarele antice au observat că obiectele cereşti au un comportament regular aceasta ajutând la măsurarea timpului formând zile, luni şi ani.

Soarele răsare dinspre un punct ,est şi apune într-un punct opus, vest, dar ziua nu are aceeaşi lungime pe toată perioada anului iar noaptea sunt vizibile grupuri de stele - constelaţii care urmează acelaşi curs o dată la 365 de zile în jurul unui punct fix.

Calendarul a fost făcut după poziţiile şi mişcările Lunii şi a Soarelui formând ziua, luna şi anul.

Popoarele antice au asociat obiectele şi fenomenele cereşti, cu zei şi spirite, construind temple şi aliniamente astronomice.

Cele mai vechi mărturii despre importanţa pe care o dădeau oamenii cerului le avem din Sumer (circa 3500 î.Ch.), insulele Britanice (Stonehenge 8075 î.Ch., Newgrange 3200 î.Ch., Bryn Celli Ddu mileniul 3-4 î.Ch.), Egipt (piramidele de la Gizah, Saqquara şi Dashur, mileniul 3 î.Ch.) şi Maya (intre 1500 şi 800 î.Ch.). Aceste populaţii au arătat un interes major în ceea ce priveşte crearea de sanctuare astronomice de unde puteau urmări şi măsura răsăritul unor stele sau planete ca Sirius respectiv Venus si Mercur.

2010-04-30T21:16:00.003+03:00

De la Pamant la Luna

Inca din cele mai vechi timpuri, de cand s-a descoperit ca nu suntem singuri in galaxie, omul a vrut sa ajunga pe alte planete. Pornind de la Jules Verne, maestrul cartilor de anticipatie, in al carui roman “De la Pamant la Luna”, doi oameni au ajuns in spatiu la bordul unei capsule, s-au facut sute de experimente si incercari pentru ca acest vis sa devina realitate. Rusii au fost primii care au lansat sateliti pe orbita si primii care au trimis o racheta la bordul careia s-a aflat un om. A urmat replica americanilor, care - la sfarsitul anilor 60 - au fost primii care au pasit pe Luna.
In zilele noastre, datorita tehnologiei superavansate, s-a nascut un nou vis si un obiectiv la fel de greu de atins precum fusesera si primele misiuni spatiale de acum 40 de ani: explorarea planetei Marte. Sa fie oare doar un vis?

PRIMA FIINTA IN SPATIU
La jumatatea secolului trecut, rusii deschideau “Epoca spatiului”, prin trimiterea in cosmos - la 4 octombrie 1957 - a satelitului Sputnik 1. Obiectul, care cantarea doar 20 de kilograme, nu continea decat un simplu transmitator care urma sa emita semnale din spatiu. Ulterior, datorita succesului avut cu primul satelit, rusii au construit Sputnik 2 - o cabina de 120 de kilograme - cu care urma sa plece prima fiinta in spatiu: cateaua Laika (numele ei inseamna “latrator” in limba rusa). Patrupedul a parasit Pamantul pe 3 noiembrie 1957, fara insa a se mai intoarce vreodata. Desi in cabina era hrana si apa pentru o perioada lunga, Laika nu a trait decat patru zile in cosmos, explozia cabinei cauzata de supraincalzire ducand la moartea animalului si la esecul misiunii.

PRIMUL OM IN COSMOS
Iuri Alekseievici Gagarin a fost primul cosmonaut rus si primul om care a zburat in spatiul extraterestru, facand un inconjur complet al Pamantului. S-a nascut la Moscova, pe 9 martie 1934, iar in 1955 - la 21 de ani - se inrola in aviatia sovietica, pentru ca patru ani mai tarziu sa inceapa deja antrenamentele pentru a deveni cosmonaut. Pe 12 aprilie 1961, visul sau de a vedea Pamantul din spatiu se implinea: urcat la bordul rachetei Vostok 1, Iuri a tinut un scurt discurs in al carui final a spus: “Ma bucur ca voi putea vedea lumea fata in fata!”. Dupa numai 14 minute de la lansare, racheta - incarcata doar cu provizii de apa si oxigen - parasea atmosfera Terrei, intrand in spatiul cosmic. Scapat de forta de gravitatie a Pamantului care, combinata cu viteza foarte mare a rachetei, il “lipise” practic de scaun, Gagarin a intrat in stare de imponderabilitate (lipsa fortei de gravitatie).

Atunci a vazut pentru prima data planeta albastra in toata splendoarea ei. “Cerul este foarte intunecat, iar Pamantul este albastrui”, au fost cuvintele lui Gagarin referitoare la acel moment unic, notand si faptul ca toate corpurile ceresti se vad mult mai bine de acolo, din spatiu. Zborul in jurul Terrei a fost lipsit de peripetii si a durat o ora si 48 de minute, timp in care Gagarin a experimentat imponderabilitatea si influenta conditiilor de zbor in spatiu asupra organismului sau. La intoarcere, dupa intrarea in atmosfera, cosmonautul s-a parasutat din capsula care se decuplase de racheta. Ajuns inapoi pe pamant, pe un camp din Siberia, a fost intampinat de o doamna in varsta, care l-a intrebat daca e picat din cer. Gagarin i-a raspuns, razand: “Sa stiti ca vin chiar din spatiu!”, dupa care, pentru a o mai calma pe babuta, i-a spus: “Nu te speria, sunt rus”.
Din pacate pentru el si pentru familia sa (sotia Valia si fiul lui) , Iuri Gagarin a murit sapte ani mai tarziu, in 1968, intr-un tragic accident de avion, in timpul pregatirilor pentru o a doua misiune in spatiu. Rusul, care la numai 27 de ani devenea primul om care a zburat in spatiu, a intrat in istorie, lasand in urma sa o imensa poarta deschisa catre cosmos.

PRIMUL OM PE LUNA
In 1966, la bordul navetei Gemini 8, americanii au incercat pentru prima data stabilirea unei legaturi (prin cuplare) intre o racheta si un satelit, precum si prima aselenizare (aterizare pe luna). Prima parte a misiunii a fost o reusita, americanii reusind sa cupleze racheta de satelitul Anger, aflat pe orbita Pamantului. Insa, din cauza unor defectiuni, tentativa de a pasi pe Luna a fost abandonata, Neil Armstrong si Dave Scott - pilotii navetei - intorcandu-se doar pe jumatate incununati de succes.
Trei ani mai tarziu, la 16 iulie 1969, naveta Apollo 11 era lansata in spatiu, avandu-i la bord pe acelasi Neil Armstrong, insotit de cosmonautii Edwin Aldrin si Mike Collins. Dupa trei zile de zbor, Apollo 11 a ajuns pe orbita Lunii, unde modulul, care urma sa coboare pe suprafata astrului, a fost decuplat de naveta-mama. A doua zi, pe 20 iulie, Armstrong si Aldrin au inceput ultima parte a misiunii: coborarea modulului “Vulturul” pe suprafata Lunii. La ora 10,56 (ora Europei), Armstrong facea primul pas pe Luna, fiind vazut prin intermediul camerelor de filmat de milioane de oameni din toata lumea. “Un pas mic pentru om, un salt imens pentru omenire” au fost primele cuvinte rostite de astronautul american. Colegul sau, Aldrin, a coborat si el, 20 de minute mai tarziu, iar cei doi au infipt impreuna steagul Americii in solul lunar, alaturi de o placa pe care erau inscrise numele lor si data de 20 iulie 1969.
Greutatea lor fiind de sase ori mai mica, datorita gravitatiei mai mici, mersul pe Luna era de fapt un fel de “topait”. Cei doi s-au intors pe naveta - unde ii astepta Mike Collins, cel de-al treilea astronaut - dupa ce petrecusesera 21 de ore si jumatate pe Luna.
Decuplat de naveta Apollo 11, modulul Columbia - in care se aflau cosmonautii - a cazut in Oceanul Pacific, de unde cei trei au fost recuperati si dusi la baza. Echipajul, containerele cu mostre si filmele atat de pretioase au ajuns in stare perfecta pe Pamant, misiunea fiind un succes total.

O noua descoperire astronomica

2010-04-25T18:35:00.000+03:00

Incercarile de a da de urma lui E.T. ar putea da roade. Astronomii au descoperit o planeta ale carei caracteristici sunt foarte asemanatoare cu ale Pamantului si este foarte posibil ca pe nou descoperitul corp ceresc sa fie apa in stare lichida, propice vietii, informeaza hotmews.ro, citand editia electronica a cotidianului britanic The Independent.

Noua planeta nu a fost inca botezata. Ea se afla in afara sistemului nostru solar si este mai veche de acesta. Planeta este localizata in constelatia Libra, la 20.5 ani lumina de Pamant. Oamenii de stiinta spun ca estimarile lor arata ca temperatura la suprafata planetei este undeva intre 0 si 40 de grade celsius, ceea ce inseamna ca apa poate fi gasita acolo in stare lichida, ceea ce creste sansele ca pe acesta planeta sa exista viata.

Astronomii au folosit pentru detectarea acestei planete un telescop ESO pe care vor continua sa il utilizeze in speranta ca vor afla mai multe despre noul corp care ar putea gazdui viata.

Varsta Universului

2010-04-01T17:28:00.000+03:00

Calculele din 2009 arată că vârsta universului este de 13,5-14 miliarde de ani. Gamov şi studenţii săi au ajuns la concluzia ca unele elemente chimice din universul de azi provin din primele timpuri ale formării acestuia. Unele radiaţii, care se presupune ca datează din perioada big bang-ului şi încă mai circulă prin univers. S-a mai descoperit că cele mai uşoare elemente ca hidrogenul, deuteriul şi heliul au fost primele elemente în univers, iar celelalte elemente mai grele s-au format ulterior. Cercetătorii susţin că elementele mai grele decât heliul şi mai uşoare decât fierul s-au format în procesul nuclear în stele, iar cele mai grele elemente (mai grele decât fierul) s-au format în urma exploziilor supernovelor.

Cursa spre luna...

2010-03-30T20:43:00.000+03:00

Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică (ARCA) este una dintre favoritele la câştigarea premiului de 20 de milioane de dolari oferit la concursul Google Lunar X Prize. Echipa română este situată pe locul trei, în sondajul realizat pe site-ul concursului.

Haas este proiectul cu care echipa română participă la concursul organizat de Google, Lunar X Prize. Haas este un lansator orbital în trei trepte, la baza căruia stă tehnologia dezvoltată pe parcursul competiţiei Ansari X Prize din 2004. Denumirea vine de la Conrad Haas , creatorul rachetelor în trei trepte.

Concurenţii la Luna X Prize trebuie să construiască un dispozitiv care să ajungă pe Lună şi să se deplaseze pe o distanţă de 500 de metri pe suprafaţa lunară, în timp ce captează imagini şi le transmite pe Pământ.

Favoriţii marelui premiu de 20 de milioane de dolari sunt: pe locul I Frednet, o echipă care are în componenţă mai mulţi experţi NASA, pe locul II reprezentanta Chinei-Selene, iar pe locul III echipa românească ARCA.

Dacă nu sunt indeplinite cerinţele concursului până la sfârşitul lui 2012 valoarea premiului scade cu 5 milioane de dolari. Data încheierii concursului este 31 decembrie 2014.

ASTRONOMIA IN ANTICHITATE

2010-02-15T21:17:00.000+02:00

Astronomia a aparut, la primele civilizatii ca o necesitate pentru a cunoaste timpul cel mai propice diferitelor munci de camp, sarbatorilor religioase, cat si pentru a gasi drumul in calatoriile lungi mai ales pe mare.

Pentru oamenii din acea vreme, cerul aparea cu un comportament cu cat mai ciclic, cu atat mai bizar. Soarele, care despartea ziua de noapte, rasarea in ficare dimineata dintr-o directie, dinspre est, si apunea in directie opusa. Noaptea, mii de stele puteau fi vazute urmand aceeasi miscare de rotatie in grupuri permanente, constelatii, in jurul unui punct fix, cunoscut sub numele de polul nord astronomic.

SOARE:Oamenii au observat ca ziua si noaptea erau inegale in durata. In zilele mai lungi, soarele, vazut din emisfera nordica, rasarea la NE, si urca sus pe cer la amiaza. In zilele cu nopti lungi, Soarele rasarea la SE si nu mai urca asa de sus. Observatiil cu privire la stelele care apareau la vest dupa apusul Soarelui, sau la est inainte de rasarit, au aratat ca pozitia relativa a Soarelui fata de stele se schimba regulat. Egiptenii au fost probabil primii care au descoperit ca Soarele are o miscare completa in jurul sferei cu stelele fixe, in aproximativ 365 de zile si nopti. Studii mai aprofundate au aratat ca cele cinci planete mai stralucitoare se roteau in jurul sferei cu stele pe langa o centura de stele numita zodiac. Luna traversa zodiacul rapid, depasind soarele odata la 29,5 zile. Cei care priveau stelele in antichitate, au incercat sa aranjeze zilele si lunile intr-un calendar. Deoarece nici o luna sau un an nu contin un numar fix de zile, cei care au creat primele calendare, au atasat unor luni sau ani succesivi un numar diferit de zile, care sa aproximeze valoarea pe o durata mai lunga de timp. Astfel, calendarul modern are 97 de ani bisecti la fiecare 400 de ani, deci numarul mediu de zile pe un an este de 365,24250, foarte aproape de valoarea determinata astronomi, adica 365,24220.

LUNA:Soarele si Luna traverseaza zodiacul intotdeauna de la vest la est. Totusi, cele cinci planete stralucitoare (Mercur, Marte, Venus, Jupiter si Saturn), au si ele o miscare generala inspre est fata de fondul de stele ce se deplaseaza inspre vest. Din timpuri stravechi, oamenii si-au imaginat ca miscarile planetelor, si in general evenimentele ce se petreceau pe cer, erau cumva in relatie cu destinul lor. Aceasta idee, care sta la baza astrologiei, a incurajat descoperiri de ecuatii matematice pentru prezicerea miscarilor planetelor si deci a dus la progresul in astronomie.

Cea mai mare structura de materie neagra

2010-02-15T21:09:00.000+02:00

Cercetatorii de la Institutul national de stiinte ale universului (INSU) au afirmat intr-un studiu publicat de revista americana Astronomy and Astrophysics ca au descoperit, cu ajutorul imaginilor realizate de telescopul Canada-France-Hawai (CFHT), cea mai mare structura de materie neagra .

Structura de materie neagra este una filamentoasa si are 270 de milioane de ani lumina adica de 2000 de ori mai mare edcat galaxia noastra, Calea Lactee.

Materia neagra este detectata de astrofizicieni datorita fortei gravitationale pe care aceasta o exercita asupra celei care o înconjoara. Ea este diferita de energia neagra care respinge materia si este responsabila de expansiunea universului.

Despre univers:

- Universul este compus din 75% energie neagra, 21% materie neagra si doar 4% materie obisnuita, formata din protoni, neutroni si electroni.

- Un an lumina corespunde unei distante de 9.460 de miliarde de kilometri.

Steaua Quark

2010-01-21T10:45:00.000+02:00

Ce se întâmplă dacă un fragment stelar este prea mare pentru
a fi categorisit ca stea neutronică, dar nu este suficient de mare pentru a deveni o gaură neagră? Până de curând, astrofizicienii nu credeau că poate exista un fenomen situat între stelele neutronice şi găurile negre.

Acum se crede că există o nouă „creatură” în univers, mai mare decât o stea neutronică, dar prea mică pentru a suferi un colaps într-o gaură neagră. Deşi nu au fost observate niciodată, „stelele quark” ar trebui să existe, iar oamenii de ştiinţă realizează de abia acum cât de bizare sunt aceste fenomene.

Stelele neutronice, stelele quark şi găurile negre se nasc prin acelaşi mecanism, o supernovă. Dar fiecare reprezintă mărimi diferite
ceea ce înseamnă că provin din
supernove de mărimi diferite.

Ce se întâmplă dacă o stea explodează şi produce ceva prea mare pentru a fi o stea neutronică? O stea neutronică rezistă colapsului printr-o caracteristică a materiei numită degenerare neutronică. Aceasta produce o forţă spre exterior care se numeşte presiunea gazului neutronic degenerat. În cazul în care steaua neutronică, apărută în urma unei supernove, este prea mare ca această presiune să acţioneze, quarkurile preiau controlul, împiedicând corpul stelar să intre în colaps. Neutronii sunt compuşi din trei quarkuri (două quarkuri jos şi un quark jos).

Când presiunea quarkurilor degeneraţi intră în acţiune, apare o stea quark. Quarkul sus liber şi quarkul jos liber se transformă în „quarkuri stranii”. Prin urmare, o stea quark este alcătuită din materie „stranie”.

Asteroid

2010-01-16T17:13:00.001+02:00

Asteroizii, numiţi şi planete minore sau planetoizi, sunt corpuri cereşti mai mici decât planetele, dar mai mari decât meteoriţii (care pot avea diametrul de 10 metri sau mai puţin), şi nu sunt comete. Deosebirea dintre asteroizi şi comete se face în momentul în care este descoperit corpul, după aspectul vizual: cometele trebuie să aibă o "coamă" perceptibilă (o "atmosferă" densă), în timp ce asteroizii nu au aşa ceva.

Gaura neagra

2010-01-16T17:11:00.001+02:00

O gaură neagră este un obiect astronomic înconjurat de o suprafaţă limită în care câmpul gravitaţional este atât de puternic încât nimic nu poate scăpa după ce a trecut de această suprafaţă orizontul evenimentului. Radiaţia electromagnetică (lumina de ex.) nu poate scăpa dintr-o gaură neagră, aşa încât interiorul unei găuri negre nu este vizibil, de aici provenind şi numele. Gaura neagră are în centrul ei o regiune cunoscută şi ca „singularitate". La suprafaţa limită gravitaţia este atât de mare, încât nici o rază de lumină n-are energie suficientă pentru a pătrunde în afară. Deplasarea gravitaţionala spre roşu este la această suprafată limită, infint de mare. Viteza de scăpare gravitaţională este la suprafaţa limită egală cu viteza lumini, aşa încât raza suprafeţei limită este egală cu raza traiectoriei circulare, numită raza Schwarzschild.